Beschreibung:
Svânta şi Dumnezeiasca Liturghie a lui Sveatâi Ioan Zlatoust, a Marelui Vasilie şi a lui Sveatâi Grigorie Dvoeslov, ce şi Prejdesştenia să zice carea într-acesta chip (gândim) că acum întâi s-au dat în lumină (...). - Bucureşti : în scaunul Mitropoliei Bucureştilor, 1680. - [11] f., 127 p. : iniţiale ornate ; 20 cm.
Text în limba română cu caractere chirilice. - Tipar negru cu roşu. - Însemnări. - Legătură din piele neagră ornată cu elemente vegetale. - BRV I (71), p. 230.. - Lucrarea cuprinde cele trei Liturghii ale Bisericii Ortodoxe: Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare şi Grigore Dialogul. ,,Pe verso titlului se află stema ěreǐ Româneştǐ şi următórele: ,,Versuri Politice 8, Asupra Stemeǐ Luminatuluǐ şi Înălţatuluǐ Domnŭ Ioan Şerbanŭ C.B. Voevod Stema acǐasta vrédnic s-alcătuǐaşte Acestuǐa Stăpăn ce pe dănsa domnéşte, Că despre tatâ trage d-înpărăţie, şi despre mumâ aşijderé de domnie. Tu darŭ, Doamne, car-acéste-aǐ rănduitŭ, ţine, păzéşte, îndelungŭ neclătitŭ, Că tu săngur numaǐ, ce eşti împăratŭ, Intru toţǐ véciǐ, tare şi nemutatŭʼʼ Liturghierul are două prefeţe, una scrisă de Mitropolitul Teodosie şi a doua de Ieromonahul Inochentie. Mitropolitul Teodosie în prefaţa sa scrie despre importanţa Sfintei Liturghii pentru creştini.. - Cu toate acestea doar partea de Tipic este tradusă în limba română: ,,[...] Precum şi noǐ acuma pentru folosul cunoscăndu al némului nostru, maǐ vărtos alŭ cétiǐ Besereceşti, nevoit-amŭ de cǐastă dată de amŭ datŭ în lumina Lyturghiǐa, şi nu maǐ multă alta am făcutŭ (săvaǐ că găndimu că altă dată ca acǐasta nu s-au făcut), fără căt tipiculŭ eǐ tot di pe izvod grecescŭ pre orănduǐala luǐ, pre limba noastră amŭ întorsŭ, pentru ca preoţiǐ şi diǐaconiǐ, măcarŭ căt de puţin ar şti, lesne să-s povăţuǐască, de a puté cunoaşte, ce ǐaste a face, şi a sluji. Iarâ Lzturghiǐa toatâ a o prepune pre limba noastrâ şi a o muta, nice am vrutŭ, nice am cutezat; dreptŭ mărturisesc pentru multe alte pricini ce m-au înpinsŭ, săvaǐ că şi pentru scurta limba noastrâ ce iaste; o amŭ făcut şi pentru lipsa dăscăliǐlorŭ (cumŭ amŭ zisŭ) ce nu săntu întru ticălos rodulŭ nostru, şi pentru neînţelégeré Năroadelor, taǐnile ce săntu, şi ce însemnéză, şi şi pentru neobicǐaǐul beséreciǐ noastre ce pănă astăzi n-au ţinut.[...]ʼʼ Ieromonahul Inochentie scrie în predoslovie despre unicitatea Sfintei Liturghii în viaţa Bisericii.